Surpriza alegerilor

Dacă nu era prostia moldoveanului atunci ea urma sa fie inventată, astfel acest popor nu poate supraviețui … Nu ştiu cine a spus-o, şi nici nu voi încerca să caut, mă voi limita doar la constatarea că aceasta vorba este foarte potrivită pentru „maiovka” în care obişnuieşte să intre acest popor odată cu serbarea Sfântului Paşti, şi care nu se mai termină până toamna târziu. Doar venirea iernii şi a problemelor aduse de aceasta îi face pe moldoveni să se trezească din beţia problemelor cotidiene şi să înceapă a căuta soluţii, refugii, sau aşa cum suntem deja obişnuiţi, vinovații.


Când se dă odată startul?

Cursa de înregistrare a candidaţilor la funcţia de primar şi de consilieri nu se mai termină. Vine lumea cu documente, dosare, saci cu liste de semnături, fac lucruri imposibile de colectare a susţinătorilor în timp record de scurt, şi multe alte bazaconii, doar primari şi consilieri nu se grăbesc să devină.

Chiar dacă suntem aproape de mijlocul lunii mai, startul campaniei încă nu a fost dat (şi cred că voi găsi mulţi susţinători în această privinţă), afară de troleibuzele aduse de actualul primar suspendat din funcţie.

Am impresia că sărbătorile acestea au umbrit nu doar subiectul alegerilor ci şi problemele oamenilor. Şi nu este vorba de capitală, chiar dacă aici se simte cel mai tare suflarea societăţii. Nu ştiu de ce, dar am impresia că candidaţii la funcţia de primar şi consilieri s-au ascuns pe undeva şi aşteaptă ziua alegerilor pentru a arăta cu degetul spre fraude sau încălcări ale procesului de vot.

Lumea tace. Aşa cum e deprinsă. Tac şi candidaţii, şi se bucură că nimeni nu-i bate la cap cu întrebări provocatoare vizavi de soluţii (în general, fără aluzii la slogan).

Unde s-au pierdut proiectele, iniţiativele, planurile de dezvoltare a localităţilor, întâlnirile cu alegătorii, colindatul cartierelor, promisiunile deşarte la urma urmei?

Ma(s)tur(b)izarea politică

Nesfârşitele alegeri anticipate, repetate, noi, referendum, patru încercări de alegere a preşedintelui, încheiere şi descheiere de alianţe, certuri, dezvăluiri, dosare, numiri, remanieri, promovări, venirea businessului greu în politică şi multe alte încercări prin care a trecut republica bastardostan în ultimii trei ani urma să maturizeze societatea în ansamblu, dar mai ale clasa politică, sau cel puţin cei care consideră că fac politică.

Toate aceste experienţe urma să transforme societate într-o alintătură care nu mai votează pe oricine, iar cel care doreşte ai fi reprezentant a intereselor, sau cel puţin gospodar (dacă o sa spun manager nu o sa fiu înțeles corect) trebuie să fie ciuruit de întrebări şi pretenţii vizavi de soluţii (iarăşi fără aluzii).

Şi clasa politică, ea tot trebuia să devină una care identifică problemele, culege doleanţele, analizează posibilităţile, şi în final, aduce soluţii. Trebuia, dar nu a fost să fie. Candidații stau şi coc (aici cu aluzie la titlul de mai sus) speranţele oamenilor că totul se va rezolva de la sine. Între timp, pentru a nu se plictisi prea mult până la scrutinul din 5 iunie, mai tipăresc ziare, lipesc posterele candidaţilor străini, desenează pe drumuri (păcat că nu zebre) … şi dorm, visându-se primari, consilieri, pretori, preşedinţi de raioane etc.

Şi să nu fie de mirare dacă pentru unii, fie candidaţi, fie muritori de rând, ziua de 6 iunie le va aduce surprize.